Despre noi

Parohia Sfinții Arhangheli este o parohie creștin ortodoxă situată în orașul Râmnicu Vâlcea, în județul Vâlcea, la poalele munților Căpățânii. Cuprinde două locașuri de cult, unul monument istoric cu hramul Sfinților Arhangheli, celălalt construit nou cu hramurile Sf Împ. Constantin și Elena și Adormirea Maicii Domnului. 

ISTORICUL BISERICII SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL, 

         Ferită de gălăgia urbană, sub adăpostul pădurii şi într-o linişte patriarhală, bisericuţa cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ascunde o istorie de peste cinci secole. Fost schit de călugări, biserica se poate înscrie ca mărturie a celor mai vechi chinovii din Oltenia. Prima atestare documentară a schitului este în anul 1489 sau 1490 (6998) când domnitorul Vlad Călugărul îi dă cel dintâi hrisov de stăpânire asupra moșiei sale de vatră.

        Istoricul Dinu C. Giurescu consideră că biserica ar fi existat din primele două decenii ale secolului al XV-lea. Pisania menţionează că Stoica vel paharnic, strămoşul vestitei familii olteneşti a Pârâienilor, în anul 1522 zideşte din temelie biserica având hramul Sfinţii Îngeri pentru a fi locaş de pomenire al familiei.

       Se presupune că biserica ar fi chiar o ctitorie a rudelor lui Staico, fratele lui Mircea cel Bătrân, fiind re-ctitorită de boierii Pârâieni, urmaşii acestora.

         Documentar mai apare într-un hrisov emis de către Radu Vodă Paisie care întăreşte mănăstirii la 11 decembrie 1535 (7044) posesiunea asupra braniştei (pădurii) din jurul chinoviei, dar şi asupra satelor Vlădeşti, părţile lui Jitian, ale lui Manea şi fraţilor lor cumpărate de la ei de către pârcălabul Oprea şi vornicul Radu, pe care le-au donat schitului. Ei au mai dăruit şi o vie la Copăcel şi satele Buneşti, Urlueşti precum şi sălaşe de ţigani. Acestui locaş i-au fost acordate şi întărite o serie de bunuri materiale pe care le-a primit de la ctitorii ei. 

 Datorită degradării, biserica schitului a fost rezidită din temelie în anul 1725 de către arhimandritul Petronie de la Segarcea şi Gherman ot Aranghel, egumenul schitului la o distanță de cațiva metrii de cea veche. Cu această ocazie au pus de s-a cioplit în piatră pe patru rânduri deasupra uşii în pridvor următoarea pisanie:

† Această sfântă şi dumnezeiască besearică ce să kiiamă Arhanghel, unde să prăznuiaşte hramul Sfinţilor Îngeri, care din temelie au fosta zidită de jupan Stoica vel păh(arnic) leat ZL (7030=1522): şi fiindă veke s-au surpat. Iar acum în zilile Kesariceştii împărăţii: s-au apucat Kir Petronie Arhimandritul ot Segarcea şi cu egumen Gherman ot Arhanghel de a făcut-o cu keltuiala lor, să fie lor pomană în veci. Septemvrie 20 leat ZSDL=7234=1726).

Toate averile acesteia, la fel ca şi ale celorlalte mânăstiri, au fost pierdute ca urmare a legii secularizării din 1864. Redăm începutul acestei legi:

Alecsandru Ioan I-iu

Cu milla lui Dumneɖeú și voința naționalei,

Domnú Principatelorú Unite Române,

La toți de față și viitori sănătate,

Am întărit și întărimu, promulgat

Lege

Pentru secularizarea averiloru monastirescu

(Estractu din procesul verbalu alu adunărei Elective)

• Toate averile monastirești din România sunt și rămân ale Statului
• Veniturile acestoru averi se înscriu între veniturile ordinare ale Budgetului Statului

Această lege s'a votatu de adunarea generală a României în ședința dela 13 decembriu anulú 1863 și s'a adoptat cu nouă ɖeci și șapte 97 voturi contra de trei 3.

Bibliografie: Documente privind Istoria României, veac XVI, B. Țara Românească, vol II (1526-1550), Editura Academiei RPR, 1951, anul 1535 (7044) decembrie 11, București, pp. 196-197; Ion Donat, Fundaţiunile religioase ale Olteniei, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1937, p. 13; pr. Dumitru Bălaşa, Istoricul Mănăstirii Aranghel, în Îndrumătorul Eparhial al Sfintei Episcopii a Râmnicului şi Argeşului, anul V, 1949, nr 1-2, p. 20; Protosinghel Theolfil S. Niculescu, Sfintele Monastiri şi Schituri din Rmânia, Editura Mănăstirea Vodiţa, Drobeta Turnu Severin, 2002, p. 37; Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Vâlcea, Monumente istorice din judeţul Vâlcea, repertoriu şi cronologie, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2007, p. 11; Constantin Mateescu, Memoria Rîmnicului, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1979, p. 124; Corneliu Tamaş, Istoria Râmnicului, p. 278, Rîmnicu Vîlcea, Edit. Antim Ivireanul, 1994 apud N. Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, vol. I, II, Craiova, 1970, p. 539; C. Tamaş, I Soare, C Andreescu, Tezaur medieval vâlcean. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea (1388-1715), vol. I, 1983; idem, Comori arhivistice vâlcene, Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Rîmnicu Vîlcea (1467-1800), vol II, Bucureşti, 1985 2 Dinu C. Giurescu, Ţara Românească în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, Bucureşti, 1973, p. 364 3 C. Daniilescu, Inscripţiile bisericii din cătunul Arhanghel, Rîmnicu Vîlcii, în Naţionalul Vâlcii, nr. 81-82, sept-oct, 1934, p. 273;   Arhivele Statului Vâlcea, dosar 84 și 67 f./1864, privind secularizarea averilor Schiturilor Arhanghel şi Stăneşti din judeţul Vâlcea, furnizat de către Prefectura judeţului Vâlcea.