CUM AU APĂRUT SECTELE CREȘTINE !
Pentru a înţelege fenomenul sectar trebuie să plecăm de la psihologia lor și contextul istoric al apariției lor. Observăm că majoritatea sectelor protestante și neoprotestante s-au ivit în Apus, acolo unde Biserica Romano-Catolică punând accent pe raționalism, centralismul infailibil papal și ordinea exterioară a Bisericii, a pierdut tradiția duhovnicească. Încercând să refacă (reformeze) această viață duhovnicească, grupurile protestante au căzut în interpretări greșite ale Sfintei Scripturi sau Bibliei, ducând la formarea altor zeci de biserici și adunări. Ei confundă Biserica romano-catolică, de care s-au separat, cu Biserica Ortodoxă, care însă nu a pierdut tradiția duhovnicească apostolică. Cei exaltați și liberali critică Biserica şi preoţii numindu-i anacronici, falși, tradiționaliști, fundamentaliști, iar cei rigoriști consideră pe ceilalți oameni depărtați de adevărata viață duhovnicească, pe care doar ei o urmează. Cu cât o grupare este mai dizidentă, cu atât regulile şi organizarea ei sunt mai stricte. În ambele cazuri este vorba de patima mândriei care se manifestă prin neascultare și revoltă. Ei au scos din dreapta credință ceea ce nu le-a convenit, adică și-au creat propria religie. Desigur ei nu știu asta.
Fenomenul sectar se caracterizează prin:
- Lipsa unei educații religioase temeinice, fără cunoștințe de istorie, religie şi istoria Bisericii creştine.
- Se consideră insuflaţi de Duhul Sfânt, ceea ce cred ei este adevărul neschimbat dat de Dumnezeu, îşi lasă uneori familiile, sunt în stare să facă orice pentru adunare şi pentru răspândirea învățăturilor lor. Atrag adepți prin ajutoare materiale în cazuri grele ale vieţii.
- Cred că se mântuiesc numai membrii grupării, şi acest fapt ţine de o anume credință și respectarea unor reguli, iar părăsirea adunării înseamnă pierderea acestei salvări.
- Apartenența la grup exclude sentimentul patriotic, identitatea naţională şi integrarea socială. Ceilalţi sunt păcătoşi de care trebuie să se separe
- Interpretează Biblia după cum sunt insuflaţi de Duhul, nu după cum învaţă Biserica prin Sfinţii Părinţi
- Nu recunosc Biserica văzută, sfintele Taine, ierurgiile, sfinţii, icoanele, sfânta cruce, sărbătorile, ierarhia bisericească, tradiţia bisericească şi nu cinstesc pe Maica Domnului
Ei nu ţin seama că Mântuitorul a întemeiat Biserica pe care o conduce în chip nevăzut prin Duhul Sfânt până la sfârşitul veacurilor așa cum a zis...căci iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor, Matei 28, 19-20.
Oare Duhul Sfânt sau Mântuitorul au abandonat Biserica o perioadă de mai multe secole pentru a fi redescoperită de cei treziţi în secolele XVII sau XVIII?
Apostolii au învăţat neîncetat să nu ne lăsăm amăgiţi cu alte învăţături ale oamenilor. ,,…sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema" (Galateni 1,8)
Există în om o tendinţă de a se izola faţă de orice factor exterior, ca expresie a personalităţii şi autenticităţii sale. La adolescenţi este foarte dezvoltată această tendinţă manifestată prin non-conformare faţă de reguli. Biserica le oferă de fapt împlinirea autenticităţii lor, a personalităţii prin comuniunea tainică şi publică cu Dumnezeu. Preotul nu trebuie să impună sau să dezvolte această reticență, care duce la opoziţie faţă de Biserică, prin aroganţă, poruncă, jignire sau conducere exclusivistă. Să nu creadă că este exemplul central al parohiei. Adeseori copiii nu doresc să fie ca părinţii lor în privinţa stilului de viaţă şi comportament.
De aceea preoţii ortodocşi trebuie să fie apropiați credincioşilor, să aibă o oră de consiliere zilnică cu membrii parohiei.
De ce nu sărbătoresc toți creștinii Paștele în aceeași zi ?
Calendarul a fost întocmit de un astronom în anul 46 î.Hr la cererea împăratului Iulius Cezar. Acest calendar avea o întârziere de 11 minute pe an, adică o zi la 128 ani. În anul 325 d. Hr. când s-a hotărât serbarea Paștelui în prima Duminică după echinocțiul de primăvară, acesta era deja la 21 martie, în loc de 25 martie. Sfinții Părinții de la Sinodul I ecumenic au decis serbarea Învierii după aceste calcule ale calendarului vechi numit și iulian (de la împăratul Iulius Cezar)
În anul 1582 papa Grigorie al VII-lea a hotărât în Occident îndreptarea calendarului și 5 august a devenit 15 august. Acesta s-a numit calendarul gregorian sau nou.
Biserica Ortodoxă nu a acceptat atunci, deoarece i s-au impus de către papă și recunoașterea unor învățături catolice precum Purgatoriul, indulgențele, filioque.
În 1918 România a introdus noul calendar deoarece existau dificultăți în tranzacțiile financiare și relații de comunicare cu cei care adoptaseră calendarul gregorian.
În 1924 în urma Conferinței ortodoxe de la Constantinopol (1923) Biserica Ortodoxă din țara noastră a adoptat calendarul nou alături de Patriarhia de Constantinopol, Antiohia, Cipru, Grecia și Bulgaria (1968). Celelalte Biserici au rămas la vechiul calendar iulian (Patriarhia Ierusalimului, Sf Munte cu excepția manastirii Vatoped, Biserica din Serbia și Rusia)
S-a hotărât de comun acord să se păstreze comuniunea bisericească între toți ortodocșii și să nu se producă revolte care să învinuiască pe cei care țin sau nu țin calendarul gregorian. Ca semn de unitate s-a acceptat ca serbarea Învierii să se țină după calendarul iulian de către toate Bisericile Ortodoxe, celelate sărbători cu dată fixă să fie ținute după calendarul îndreptat. Lmina sfântă de la sf mormânt de la Ierusalim vine doar la data ținută de ortodocși.
De fapt nu se schimbă calendarul, ci data echinocțiului de primăvară.
În unele părți s-au revoltat călugări și mireni părăsind Biserica și episcopul lor, înființând pseudo biserici, pseudo-ierarhi și preoți pe motivul respectării tradițiilor și calendarului vechi. Aceștia se numesc stiliști și se consideră apărătorii ortodoxiei condamnând pe preoții și episcopii Bisericii ca trădători.
Despre Familie
Familia a fost înfiinţată încă din Rai când Dumnezeu a zis: nu este bine să fie omul singur, să-I facem ajutor potrivit pentru el. (Geneză 2, 18)
Adam se recunoaşte în chipul Evei: Iată os din oasele mele şi carne din carnea mea. Ambii sunt două persoane egale şi libere. Eva (viaţă) este coasta din dreptul inimii lui Adam. Deci dacă soţia este rea, inima soţului devine rea, dacă femeia este bună, inima soţului este bună.
De aceea va lăsa omul pe tatăl şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. (Geneză 2, 24)
Familia este o unitate organică, adică fiecare simte lipsa celuilalt asemeni lipsei unei părţi din propriul corp. (Exemplu: dacă mama nu doarme acasă, copilul adoarme lângă perna mamei, adică lângă ea.)
Familia este o imagine terestră a Sfintei Treimi. Tata şi mama au primit cinstea de a participa la aducerea pe lume a unei noi fiinţe umane care poartă chipul lui Dumnezeu. Rostul sexualității este nașterea de copii.
La nunta din Cana Galileii Mântuitorul a întărit ceea ce a înfiinţat în Rai: Taina Cununiei. Cu acest prilej El a săvârşit prima minune prefăcând apa în vin, vrând să arate că restauraea firii omeneşti începe de la izvoarele iubirii. Nunta este un botez cu focul iubirii.
Familia este o albie a vieţii şi o microbiserică, unde mama are rolul cel mai important în educarea copiilor. Educarea copilului începe încă din pântecele mamei sale. Ea deci poate forma viitori sfinţi sau viitori infractori.
Inelele reprezintă sigiliul fidelităţii, iar cununiile, cununile martirilor, adică cei doi miri trebuie să-şi răstignească egoismul.
Divorţul este un eşec în care primele victime sunt copiii. Motivul de divorţ este adulterul, însă pentru binele familiei este recomandat ca unul din cei doi soţi să aştepte căinţa celuilalt. Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă, spune Mântuitorul Iisus Hristos.Adulterul în cazul femeii are o gravitate mai mare deoarece bărbatul s-ar teme că mângâie copilul altuia. În acest caz familia devine o comunitate de dușmani ascunși.
În Biserica Ortodoxă Cununia nu se dezleagă. Ea constată doar căderea din har a doi soţi care s-au căsătorit.Ea tolerează pentru slăbiciunea omenească nunta a doua şi a treia, a patra fiind oprită. Pentru nunta a doua şi a treia există o anumită penitenţă, iar preotul nu are voie să participe la masă.
Un neam poate degenera moral pe cale ereditară prin repetarea unor păcate grele de către mai multe generaţii la rînd. În acest fel urmaşii se pot naşte cu anumite predispoziţii spre păcat. Aşadar, la încheierea unei căsătorii trebuie avut în vedere şi acest aspect.
În tradiţiile populare nunta este ridicată la rang de căsătorie cosmică. Harap Alb reuşeşte să învingă forţele răului prin isteţime şi iubire faţă de alte fiinţe pentru ca în final să elibereze pe Ileana Cosânzeana. El nu a mai avut şi alte Ilene Cozânzene. În Mioriţa, ciobanul evocă participarea întregii naturi la nunta sa (cu dreptatea divină): Că la nunta mea a căzut o stea, soarele şi luna mi-au ţinut cununa, brazi şi păltinaşi i-am avut nuntaşi, preoţi, munţii mari, paseri lăutari, păsărele mii şi stele făclii.
În tradiţiile româneşti exista un ritual emoţionant când cei doi miri creau în genunchi binecuvântarea părinţilor lor. De aici, proverbul: Binecuvântarea părinţilor întăreşte casa fiilor, blestemul părinţilor risipeşte casa fiilor.
Odată cu legiferarea divorţului în timpul lui Alexandru Ioan Cuza unii oameni au crezut că nunta se poate desface, că este doar o convenţie socială. De atunci au început divorţurile la noi.
Pregătirea pentru căsătorie
Conştientizarea importanţei căsătoriei şi maturitatea fizică şi psihică
Rugăciunea intensă pentru a avea parte de un tovarăş (tovarăşă) pe măsură
Lupta celor doi împotriva păcatului pentru a deveni demni unul faţă de celălalt
Păstrarea fecioriei, cheie a sfinţeniei, oferă sănătate morală, frumuseţe fizică, curaj şi tărie psiho-fizică, ferirea de boli cu transmitere sexuală (BTS), posibilitatea unei căsnicii durabile şi a naşterii unor copii frumoşi şi sănătoşi. În acest caz cel sau cea care are o viaţă dezordonată (imagini porno, substanțe afrodisiace, discoteci, etc) se poate îmbolnăvi. Cel sau cea care are o viaţă ordonată şi disciplinată nu se poate îmbolnăvi, spun ultimele studii de psihologie pe această temă.
Desfăşurarea unei vieţi active: efort fizic, drumeţii, excursii, muncă.
Înlăturarea nihilismului (ateismul) şi a pesimismului specific mentalităţii seculare
Disciplinarea imaginaţiei
Necesitatea formării şi a informării intelectuale. O simplă cunoaştere este o cărămidă pusă la edificiul viitoarei personalităţi.
Necesitatea înlăturării mimetismului specific vârstei. Unora dintre adolescenţi le este ruşine şă-şi manifeste sentimentele nobile pe care le au, făcând paradă de sentimente josnice pe care nu le au, imitând culoarea morală a străzii.
Căutarea partenerei (partenerului)
Nimeni nu este perfect, iar aparenţele înşeală (băieţii macho)
Caută nevastă să-ţi placă ţie, nu altora, spune un proverb românesc.
Viaţa în doi înseamnă respect, ascultare, renunţarea la egoism, la mofturi.
Condiţii pentru încheierea căsătoriei
Condiţii religioase: cei doi miri să aibă botezul valid, să nu fie opriţi de preotul duhovnic de la împărtăşanie, să nu fie logodit vreunul cu cineva, să nu se afle în grad de rudenie fizică, morală, religioasă, prin cuscrie, ambii să fie creştini ortodocşi, ca şi naşii. În cazul în care unul din cei doi miri este de altă confesiune creştină, trebuie să semneze o declaraţie prin care trece la credinţa ortodoxă. În cazul în care unul din cei doi este de altă religie trebuie să se boteze.
Condiţii morale: să fie liberi şi conştienţi
Condiţii fizice: să fie maturi, majori, unul bărbat cealaltă femeie, să fie de faţă la încheierea cununiei
Tipuri de rudenie
Înrudirea religioasă este cea dintre naşi şi fini la botez şi cununie. Copiii lor nu se pot căsători.
înrudirea morală este
prin adopţie sau înfiere
prin tutelă (când cineva are grijă de un copil pe o anumită perioadă)
prin logodnă (o făgăduinţă solemnă în faţa altarului de a se căsători)
înrudirea fizică sau de sânge este impediment până în gradul VII de înrudire. Criteriul de stabilire a gradului de rudenie este: câte naşteri, atâtea grade
Înrudirea prin cuscrie este impediment la cununie până în gradul VII inclusiv
Forme de casatorie greșite:
1 Bigamia (un barbat cu două femei)
2. Poligamia (un bărbat cu mai multe femei)
3, Poliandria ( o femeie cu mai mulți bărbați)
4, Homosexualismul (impotriva firii)
5. Sexualismul (casatoria doar pentru plăceri sexuale)
6. Căsătoria pentru avantaje materiale
7. Concubinajul (casatoria fără cununie religioasa)
8. Căsatoria fara frontiere, amorul liber, mariajul deschis (fiecare are partenerii lui)
9. Swinging (schimbul de neveste)
Avortul este:
Crimă (copil nevinovat, nebotezat, fara drept de aparare)
Deicid, (ucidere de Dumnezeu, deoarece omul este creat după chipul lui Dumnezeu)
Genocid (ucidesrea viitorilor urmași ai celui avortat)
Opunere fata de dreptul la viață
Opunere față de dreptul lui Dumnezeu de a da viață
Urmări: cancer, răceală emoțională, coșmaruri, sterilitate
Mujloacele anticoncepționale sunt pentru a nu da naștere, deci împotriva vieții, avortive.